La final de 2023, pe când îmi pregătisem agenda de planificare a obiectivelor, ca să-mi pun pe hârtie „ca la carte” noul an, m-a lovit realizarea că am trăit același an de două ori… În tradiția de planificare anuală am luat cu mine țeluri din 2021 și le-am cărat în 2022, apoi am făcut același lucru și în 2023. Eram pe punctul de a repeta scenariul, când m-am oprit din scris și am respirat adânc. „Ce naiba fac?”, m-am întrebat. „Ale cui sunt obiectivele astea? M-am schimbat atât de mult în ultimii ani, îmi mai doresc acești 10k/lună? Mai vreau cu disperare să slăbesc? Să vizitez Thailanda?”…
Turns out… nu. 80% din lucrurile pe care le-am trecut mecanic pe listă nu mă mai reprezintă și, sincer, sincer, nici nu erau ale mele de la bun început. Sub frenezia asta generală a planificării pentru că „așa face toată lumea și așa se cade dacă ai un business”, am zis STOP, m-am reorientat și am ales să îmi ascult refuzul interior, în pofida argumentelor pe care mintea le punea pe masă.
Și pentru că știu că nu sunt singura care trece prin asta, am decis că ar fi binevenită o conversație onestă cu un profesionst care nu doar că simte că la fel, dar călăuzește oamenii spre o viață trăită sincer, autentic, și aduce o perspectivă blândă asupra procesului de planificare a obiectivelor.
Oana Voicu este career coach cu misiunea de a ajuta femeile să-și creeze cariere înfloritoare fără să își pună propria viață pe hold pentru asta. Mă alătur misiunii ei pe partea de creștere a unui business, așa că ne-am suflecat mânecile și am făcut un duo care sper mult să pună lumina pe bucățile pozitive și folositoare ale procesului de setare a obiectivelor.
Să-ți fie de bine!
– Cristina: Oana, dearest, tu vorbești des despre priorități și alegeri conștiente, despre mindfulness și prezență. E parte din misiunea ta să contribui la o lume în care oamenii sunt mai conectați cu sinele lor și cu nevoile lor. Mă întreb dacă nu cumva toată mișcarea asta de “Goal setting” de la început de an nu are ca efect secundar îndepărtarea de acest SINE. Dacă nu cumva, când ne facem planuri foarte amănunțite cu privire la ce vom face în viitor, nu ne deconectăm de la ce vrem aici și acum…
– Oana: Hello, dear Cris! Ai dreptate, unul dintre punctele mele de focus este reprezentat de accesarea unei stări de prezență, de puterea de a trăi în aici și acum. În același timp, singura constantă este schimbarea, deci momentul prezent este mereu altul. Noi evoluăm, mediul nostru evoluează, așa că este important să putem accesa această stare de prezență ori de câte ori este nevoie. Și să folosim ceea ce observăm, ceea ce descoperim, ceea ce devine evident în această stare de prezență ca pe o busolă care să ne ghideze să facem acele reglaje care sunt în beneficiul nostru, care ne aliniază sau ajustează traiectoria la cine suntem în acest moment.
Dacă ne uităm specific la obiective, nimic nu trebuie în viața aceasta. Este doar o alegere. Bineînțeles că putem să ne trăim viața foarte bine doar lăsându-ne purtați de flow-ul său firesc, însă și aceasta este o alegere pe care o facem, nu? Mai mult sau mai puțin conștient, dar o facem. Și dacă o facem, oare nu e asta în sine un obiectiv?
Punându-mi pălăria de coach, am să spun că obiectivele ne susțin să ne canalizăm energia mai bine, mai specific, fix în direcțiile care sunt importante pentru noi. Ne ajută să nu ne risipim în prea multe direcții, să nu obosim. Ele ne poartă de „aici” către „acolo”, iar dacă nu stabilim cum arată acest „acolo”, atunci nu vom ajunge niciodată la el.
Oana Voicu – Career Coach
Însă, ca toate acestea să funcționeze și pentru ca obiectivele să funcționeze pentru noi și nu împotriva noastră, eu cred că e nevoie să le alegem dintr-o stare de prezență, de conectare cu noi înșine tocmai în acest „aici și acum”. Și să ne dăm voie pe parcurs să ajustăm orice ne-am propus astfel încât să reflecte cine suntem în fiecare moment.
„Este total neproductiv să ținem cu dinții de un obiectiv care nu ne (mai) reprezintă”
Este perfect în regulă să abandonăm în orice moment ceea ce nu ne mai reprezintă. Putem în orice moment să o luăm de la capăt sau să fim flexibili, să căutăm o altă cale.
Este total neproductiv să ținem cu dinții de un obiectiv care nu ne (mai) reprezintă. Sunt oricum slabe șanse să ajungem să-l atingem, pentru că, atâta timp cât nu (mai) este important pentru noi, în general renunțăm la el. Și aici, dacă nu suntem atenți, riscăm să o facem cu multă asprime, cu multă judecată de sine. Îmbrățișarea principiilor mindfulness ajută mult în această situație.
În privința pașilor super detaliați pentru a atinge un obiectiv, da, uneori ei pot fi contraproductivi, dacă sunt foarte restrictivi și îi privim ca pe un dat, ca pe ceva ce nu poate fi modificat în nici un fel. E exact ca atunci când credem că un rezultat poate fi obținut într-un singur fel când, de fapt, sunt și alte căi posibile sau alte rezultate cel puțin la fel de satisfăcătoare sau mai bune decât ce ne-am stabilit inițial. Iar acesta este un mindset fix, care nu permite creșterea.
Bottom line, părerea mea este că obiectivele și prezența / mindfulness-ul se împacă foarte bine și că aceasta este, de fapt, combinația câștigătoare.
– Cristina: Cum ai decis tu să îți începi anul? Ce practici ai care simțit că îți aduc împlinire?
– Oana: Anul acesta am simțit să go with the flow, cel puțin în primele zile. Având și un copil încă mic și destulă oboseală acumulată, mi-a fost greu și deci nici nu m-am forțat să fac o retrospectivă „oficială” a anului trecut. Mai ales că, fiind în concediu, nu mi-am putut oferi acele momente liniștite, în care să nu fiu întreruptă, în care să pot face această retrospectivă și să-mi creionez obiectivele.
Mi-am luat câteva momente, înainte de culcare, în care m-am gândit la toate lucrurile pentru care sunt mândră sau recunoscătoare. Am simțit să mă mișc, așa că m-am mișcat. Am simțit să citesc, așa că am citit. Am simțit să profit și să mă dau jos mai târziu din pat, așa că am făcut asta. Ca să rezum, am practicat grija de sine și orice am simțit să fac în acele momente, fără să forțez nimic.
„Dacă ar fi să aleg o rutină pe care am ajuns s-o ador, este aceea de a putea să mă opresc din iureș atunci când mă simt copleșită și să revizuiesc tot ce am de făcut pentru a alege ACEA prioritate”
Acum, că am reluat activitatea, pot să îmi aloc și timpul necesar și să-mi creez și spațiul de care am nevoie pentru a trece prin acest proces de final / început de an în mod mai structurat.
– Cristina: În ceea ce mă privește, am ales să iau parte la un workshop de Vision Board, e ca o tradiție pentru mine, să îmi aleg cuvântul anului mă ajută să mă ancorez într-un sentiment, să set the tone pentru anul care vine cumva. Pe lângă asta, îmi place să pot ALEGE cum vreau să îmi petrec sărbătorile, cum vreau să planific, cred că pentru mine asta e libertatea supremă. Și am ajuns să fac pace cu faptul că nu am o rutină constantă. Care e relația TA cu rutinele? Împarte cu noi ce îți face bine, să ne inspirăm.
– Oana: Cred că abia recent am început și eu să îmi aleg conștient rutinele. Până acum un an sau doi primeam cumva pe pilot automat ce-mi arunca universul în cale. Acum îmi place să îmi încep sarcinile propriu-zise, ce înseamnă interacțiune cu alții sau munca în sine, pe la ora 10. Înainte de ora 10 mi-am făcut un obicei să îmi beau cafeaua în timp ce verific mesajele, dar fără a răspunde încă la ele dacă nu e ceva absolut urgent. Apoi verific agenda zilei și a perioadei și, în funcție de asta îmi place să-mi fac un plan astfel încât să aleg prioritățile zilei respective.
Dacă ar fi să aleg o rutină pe care am ajuns s-o ador, este aceea de a putea să mă opresc din iureș atunci când mă simt copleșită și să revizuiesc tot ce am de făcut pentru a alege ACEA prioritate, acel unic lucru fără de care toate celelalte s-ar duce naibii 😁. Și să mă concentrez acolo.
Apropo de verificat agenda, a devenit o rutină să-mi planific calendarul în avans pe cât de mult posibil, astfel încât să nu am surprize. Și când am bucăți mari de muncă în afara ședințelor, adică acele lucruri din culise, necesare pentru ca celelalte lucruri vizibile să se întâmple, le pun și pe ele în calendar. Evident, sunt flexibilă apoi în funcție de prioritatea zilei, dar mă liniștește să le văd în calendar.
Aș mai menționa rutina de a învăța ceva nou sau de a exersa zilnic, chiar și pentru câteva minute. În acest moment lucrez specific la perfecționarea limbii franceze, deci nu trece nici măcar o zi fără Duolingo de aproape 1 an.
În rest, sunt destul de flexibilă. Doar don’t touch my mornings!
– Cristina: Haha, I love this! Acum imaginează-ți următorul scenariu: cumperi o rochie de la un magazin și e cel mai la modă model. O probezi, dar îți dai seama din start că nu îți place, însă din respect pentru vânzătoare și pe ideea că “sigur e ceva în neregulă cu mine de nu-mi place modelul ăsta, că doar e apreciat de toată lumea,” o cumperi. Ei, cum ar fi fost dacă ți-ai fi croit propria TA rochie la un butic? Una care îți vine perfect? Și dacă ar fi fost la modă pentru gusturile TALE? Simt că aceeași idee se apică și în goal-setting, simt eu. Cum vezi tu lucrurile aici?
– Oana: Fix la fel văd și eu lucrurile! Obiectivele sunt despre noi și doar despre noi, iar modul de a le atinge este, din nou, specific fiecăruia dintre noi. Suntem diferiți, avem vieți diferite, experiențe diferite, feluri diferite de a ne raporta la aceeași realitate, deci să alegem obiective la indigo cu restul lumii, fără a ține cont de contextul nostru specific, e o cale sigură către eșec și o stimă de sine scăzută.
– Cristina: Îmi place că suntem pe aceeași lungime de undă aici, așa că plusez cu încă o întrebare: cum reușim să ne urmăm vocea interioară, să ne dăm permisiunea de a începe anul în termenii și condițiile noastre, când peste tot zumzăie de workshopuri și experiențe de planificare a obiectivelor din care nu știm ce să alegem?
– Oana: Cred că vine cu experiența, prin încercare. De exemplu, dacă alegem un workshop sau orice produs / proces de planificare a obiectivelor, e bine să ne punem, pentru început, intenția de a ne observa pe parcursul respectivului workshop / workbook. Cum e energia noastră? E ceva ce se simte off, simțim oare că nu e pentru noi? Nu e nimic greșit cu produsele în sine, cu siguranță că există ceva potrivit pentru fiecare dintre noi out there. Dar dacă am participat o dată la un workshop și am observat că a venit cu multă presiune, că am tras de noi, că ne-am simțit cumva ca nuca în perete, că metoda nu ni s-a potrivit, poate anul viitor ne dăm voie să alegem fie un alt workshop, fie altceva. Poate un workbook sau un curs înregistrat care ne poartă prin acest proces în ritmul nostru, la momentul pe care-l simțim noi potrivit și care nu e neapărat decembrie sau ianuarie. Sau poate alegem una sau mai multe sesiuni de coaching individual, pentru că acolo focusul este doar pe noi și putem să avem parte de un proces tailored-made, apropo de metafora cu rochia pe care ai făcut-o mai devreme.
Apoi, exersarea pe parcursul anului și într-o multitudine de situații a stării de prezență, prin realizarea unui check-in cu noi înșine, a unei explorări a felului în care ne simțim, este ceea ce ne va permite să simțim mult mai repede dacă ceva este potrivit pentru noi sau nu. Și ne oferă încredere în intuiția noastră.
Este fix ce am pățit eu anul acesta. Spre deosebire de tine, eu am simțit clar că nu am stare de nici un fel de workshop, nici live, nici înregistrat. Pur și simplu, deși timp ar fi fost, am simțit că nu este pentru mine. Ar fi fost un efort prea mare și inutil și m-ar fi costat foarte mult în energie. Așa că am creat, pentru mine și pentru oricine simte la fel ca mine, un workbook în care ghidez procesul acesta introspectiv prin întrebări și prin exerciții de prezență și de conectare cu sinele. Este self-paced și, o dată cumpărat, se poate face absolut oricând, nu doar la final sau început de an.
Am reușit să am acces la această cunoaștere a stării mele pentru că mi-am exersat-o de-a lungul timpului. Nu e ceva ce faci o dată și gata, it’s a given. It takes practice, apropo de rutine.
Procesul de planificare a obiectivelor este unul foarte personal, care ÎȚI aparține în întregime. Your way.
Deci, în orice moment în care avem de luat o decizie, în care avem o stare de agitație sau de nervozitate sau de letargie, de ce nu, hai să ne oprim puțin și să ne observăm. Ce se întâmplă? Ce simțim? Ce se întâmplă în corpul nostru? Am ales special aceste triggere mai degrabă „negative” pentru că ele pot fi mai ușor de observat chiar și de către cei care nu au această obișnuință încă. Iar apoi putem să aplicăm aceeași stare de prezență și pentru momentele de liniște sau de bucurie.
– Cristina: Think fast: diferența dintre viziune și obiectiv?
– Oana: Aș zice că viziunea este o imagine oarecum generală, un fel de grand plan, iar obiectivele sunt bucăți specifice care să construiască această viziune.
– Cristina: Îmi este clar acum că avem nevoie de ambele, ai o listă de întrebări pe care să ni le adresăm ca să ne descoperim viziunea?
– Oana: Cred că cea mai simplă cale de a creiona viziunea este „Cum arată o zi ideală din viața ta?”
Acea zi perfectă pe care să-ți dorești să o trăiești over & over again și de care să nu te plictisești prea curând.
Poți închide ochii, poți respira adânc de câteva ori, după care să treci prin fiecare moment al unei zile și să-ți imaginezi cum ți-ai dori să fie.
- La ce oră te trezești? Cum arată locul în care ai dormit? Cum sunt așternuturile? Te învăluie lumina soarelui sau draperiile păstrează un întuneric relaxant?
- Cine este lângă tine? Ce auzi? Ce mirosuri simți? Ce-ți trece prin minte prima oară? Ce energie ai?
- Ce faci în continuare? Care sunt activitățile pe care le faci după ce te dezmeticești?
- Ce și când mănânci? Bei cafea, ceai, apă, suc de fructe? Ce gust și ce temperatură au? Unde faci asta? Cu cine?
- Cum arată ziua ta de lucru? Sau ce altceva faci mai departe?
Moment cu moment, în cel mai mic detaliu, până când mergi la culcare, gândește-te unde ești, ce faci, cu cine petreci timpul, cum te simți.
Lasă-ți imaginația să zboare liberă, fără constrângeri. Este ziua ta perfectă și totul este posibil!
Felicitări! Acum ar trebui să ai o viziune despre ce îți dorești în viața ta, ce lipsește și la ce ai putea lucra în anul care vine.
– Cristina: Doamne, ce bine sună exercițiul Zilei Ideale, a fost revelator și pentru mine… Mmm. Buuuun, mergem mai departe. Completează propoziția: “Chiar dacă nu mi-am îndeplinit toate obiectivele pe care mi le-am propus în 2023, rămân cu….”
– Oana: Mândria de a fi fost mai prezentă în viața mea, de a fi făcut alegeri curajoase, de a mă fi confruntat cu orice a fost acolo.
– Cristina: Ok, trebuie să recunosc că exercițiul de mai sus este o lecție în sine și pentru mine. Asta pentru că m-am agățat multă vreme de rezultate și le-am văzut cumva ca o reflexie a succesului meu, a valorii mele ca om și profesionist. Adică “ah, nu am avut 15,000 încasări în business, sunt un eșec total.” – știi ce zic? Ai vreo sugestie de cum putem să facem reframing aici?
– Oana: Și ce altceva mai poate fi adevărat în același timp?
– Cristina: Touché! Buuun, ce iei cu tine în noul an? Ce lași în urmă?
– Oana: Iau cu mine o mai mare încredere în sine și mai mult curaj. Și las în urmă the small, poor me.
– Cristina: Pentru cei care se simt copleșiți la început de an și simt cumva că au rămas în urmă, ai vreo rugăciune pe care, uite, te invit aici și acum să o lansezi în Univers? Să le fie ghid?
– Oana: Pe cei care se simt copleșiți, rămași în urmă, not good enough, îi rog să se accepte cu blândețe exact în locul în care sunt și ca, în loc să se judece prea aspru pentru ceea ce consideră a fi nereușite, să creadă că totul este posibil, că niciodată nu este prea târziu și că pot începe același lucru sau orice altceva, oricând, indiferent ce s-a întâmplat în trecut. Că este un moment potrivit pentru toate.
Și i-aș mai ruga să își revizuiască standardele după care își definesc și își evaluează succesul personal.
– Cristina: Și acum, un joc care îmi place mie tare, eu îți las un cuvânt și tu completezi cu primul care îți vine în minte. 3, 2, 1, START:
Zăpadă – inocență
Pescăruși – libertate
Zahăr – greață
Cadou – bucurie
Soare – viață
Albastru – infinit
Eu și Oana îți mulțumim că ne-ai citit până la final, sperăm să își fi fost de bine perspectiva asta asupra conceptului de planificare a obiectivelor.
Pe noi ne găsești pe Instagram: eu AICI și Oana AICI – ne-ar plăcea să ne conectăm și acolo.
Până data viitoare,
