Când pășea, scările scârțâiau sub greutate pașilor săi. Ura casa asta. De când s-au mutat aici, n-a avut decât necazuri. Inundații, rozătoare, migrene la ceas de seară, mașini de gunoi zgomotoase. Pescăruși și mai zgomotoși dând târcoale în cercuri infinite la 5 dimineața, de asupra casei sale.
La început, și-a mobilat-o fix așa cum a vrut. Și-a spus „lasă, că îmi pun eu amprenta și o fac să fie casa mea.” A cumpărat un fotoliu nou, o plantă mare, un dulap ș mai mare, că nu încăpeau hainele de iarnă, multe lenjerii noi pentru pat, un birou, un scaun, o masă.
Dar blestematele alea de trepte tot scârțâiau când pășea pe scări, când se apleca să-și ridice hainele de pe podea.
Și-a creat un altar al bunăstării fix în colțul în care i-a găsit loc fotoliului. A pus mâna pe tot felul de lumânări parfumate, a cumpărat cărți, agende, a găsit în sfârșit un loc și pentru biblioteca pe care și-o dorea, căci iubește cărțile. A mutat mobila din colo în colo de nenumărate ori.
Dar podeaua tot scârțâia. Blestemata de podea!
De ce nu și-a dat seama în tot timpul ăsta că tot ce a încercat să facă a fost să împodobească o casă veche? Că indiferent în ce colț mută noptiera, câte lumânări aprinde, câte rugăciuni face, podeaua va continua să scârțâie pentru că s-a mutat într-o casă veche. E doar o casă veche…
Nu poate schimba casa cât ar bate din palme, dar ce stă în puterea sa?
Să accepte că situația este temporară.
Să vadă casa în sine, acoperișul de-asupra capului, ca pe o binecuvântare.
Să se concentreze pe aspectele pozitive ale casei, căci erau destule.
Să își facă o cafea bună și să o savureze în liniștea colțișorului său de bunăstare și să inspire sentimentul de posibilitate. Să-și spună „casa asta îmi oferă aici și acum, securitate, siguranță, căldură și un spațiu de iubire.”
Vezi tu, eroina poveștii noastre a înțeles un lucru important: schimbarea vine din interior și nu se petrece peste noapte.
Imaginează-ți că această casă este întruchiparea ta. Și adăugirile, schimbările – sunt acțiuni pe care le faci ca să te simți împlinită în business, să balansezi dăruirea cu care te arunci în afacere cu cea pe care o oferi vieții, în general, familiei, prietenilor, ție.
Când ele se petrec cu o abordare „din exterior, în interior” – aka „oare ce tehnici să mai aplic ca să fac asta să funcționeze?”, șansele să meargă sunt foarte mici. Mergi la ghici. E ca și cum ai arunca spaghetti într-un zid. It can stick or it can fall.
Dar când îți dai seama că, oricât ai recalibra, ai muta, ai schimba, podeaua va continua să scârțâie pentru că stă este veche și stă pe o structură fragilă, începi să ai realizarea că poți, de fapt, să schimbi lucrurile pe bune și once and for all, dacă te concentrezi asupra casei. Asupra ta și a ceea ce este în controlul tău să schimbi în tine.
Cum poți onora spațiul, casa ta interioară, în așa fel încât să poată găzdui tot succesul pe care ți-l dorești în business? De ce are nevoia casa ta?
Începe să lucrezi la lucrurile care stau la temelia casei, la fundația sa: valori, tipare, povești, visuri. Vezi ce e învechit acolo, ce e putred, ce trebuie înlăturat și ce pui în schimb. Da, mă refer la mindset, la capacitatea de a ține spațiu bucuriei, satisfacției (aici de multe ori e nevoie să spargem pereți, să aruncăm obiecte nefolositoare, să lărgim ferestrele), la legătura ta cu ceva mai presus de tine (divinitate, Univers, Dumnezeu, call it whatever you want to call it).
Lucrurile acestea se cer făcute, dearest!
Dacă ai nevoie de ajutor, cere-l.
Știi cum se construiau înainte casele? Se aduna tot satul și se ajutau reciproc vecinii, familia, prietenii. Apoi era rândul nostru să contribuim și era o leapșă a bunătății, a dăruirii și a implicării fabuloasă din partea comunității. A tribului. Începe să lipsească tot mai mult componenta asta și atunci nu e de mirare că ne apucăm de schimbat ceea ce e cel mai ușor de schimbat: mobila. Adică lucrurile de suprafață, exterioare.
Pentru că să lucrăm la fundație, în interior, e al naibii de greu.
Dar e singura cale spre a conține, spre a face spațiu, spre a crește.
Abia atunci vei simți că s-a deblocat ceva, că merg lucrurile în business, că vin clienți cu ușurință, că ești plătită pe măsura muncii.
Abia atunci n-or mai scârțâi podelele.
P.S.: believe it or not, aceeași abordare ”din interior, în exterior,” este valabilă pentru ORICE faci în business și în afara lui. Lucrez cu super antreprenoare la planul lor de comunicare și conținut online cu același principiu, suntem o super comunitate de femei care vor să facă lucrurile altfel și să rămână autentice în online. Mă bucur mult că ești parte din ea!
Dacă vrei să lucrăm împreună în direcția asta, scrie-mi aici:
Always rooting for you!
Cris
