Știu. Viața e destul de complicată cu un job și o familie de crescut. Cum să îndrăznești să îți asculți vocea interioară? În plus, ce o mai fi însemnând și asta? Ce vor crede oamenii când le vei spune că ai plecat de la un job bine plătit ca să te apuci de scris cartea ACEEA? Ce mult întrebări…

De unde stau eu, lucrurile se văd așa: nu vei ști niciodată ce îți vor aduce visele tale atâta timp cât nu le dai o șansă. Știi cum se spune, 

“zona de confort este un loc tare plăcut, dar nimic nu crește acolo.”

Deci de unde știi că e timpul să îți urmezi visele?

Well, first of all, definește ce înseamnă „zonă de confort” pentru tine.

Ce te face să te simți confortabil și în siguranță? Ce anume îți face viața predictibilă? Care este sunt rutinele tale?

Ca să îți dau un exemplu, pentru mine zona de confort a însemnat să stau acasă cu Ilinca, pe vremea când era bebe și să lucrez la ideea MEA doar în pauze. Știam că nu pot sprijini financiar familia, așa că mă obișnuisem să tratez „afacerea” ca pe un hobby. Nu spun că este greșit să ai grijă de casă și să te dedici în totalitate familiei, dimpotrivă! Mi se pare cel mai nobil lucru pe care îl poate face o mamă, atâta timp cât ea este 100% fericită cu decizia aceasta și îi aduce împlinire și pace.

Ceea ce ne duce la a doua întrebare pe care să ți-o adresezi: bula asta de confort în care trăiești te face să te simți împlinită?

Dacă răspunsul este „nu”, chiar și cu jumătate de gură, atunci poate că ar fi bine să analizezi un pic realitatea și să vezi ce poți face să o schimbi.

Suntem creatorii propriilor noastre vieți.

Cele mai multe dintre femeile antreprenor cu care am vorbit de-a lungul anilor menționau că simt „un gol” sau se simt „depășite” sau chiar „incredibil de prost dispuse aparent fără motiv” – așa au știut că este timpul pentru o schimbare.

Eu m-am simțit total lipsită de viață, cumva ceva lipsea. Și am simțit asta intuitiv, îmi tot ziceam „trebuie să fie mai mult de atât”. Viața mea n-avea cum să fie doar despre scutecele, mâncare baby-friendly și fețe carachioase, nu se putea ca totul să se învârtească în jurul dorințelor altcuiva și eu să fac bani cu țârâita. Știam că faza cu scutecele și dependența copilului este trecătoare, but still.

Cumva mă pierdusem pe drum, EU, femeia, creatoarea!

Așa am știut!

Nevoia de a-ți urma visul poate fi deghizată în multe forme. Vestea grozavă este că ai busola internă care să te ghideze. Tot ce trebuie să faci este să te lași ghidată – spun asta pentru că adesea chiar noi ne punem în calea visului când suntem prea ocupate, prea distrase ca să mai auzim vocea interioară cum strigă.

Și adesea este doar o șoaptă.

E nevoie de liniște să o auzim.

Ori dacă ne lăsăm pradă haosului zilnic, va fi cam greu. Așa că ia-ți timp și spațiu să te ocupi de lucrul cu tine. Scrie în jurnal, meditează, fă plimbări în natură – orice te ajută să îți eliberezi spațiul mental, în așa fel încât să faci loc gândurilor aproape mute să vorbească limpede și răspicat.

Vei vedea că imediat ce începi să fii atentă, gândurile acestea vor deveni tot mai vocale. Și vor cere mai mult decât reflecție, vor cere ACȚIUNE! This is the fun part!

Și câteva întrebări când decizi că vrei să mergi pe drumul ăsta:

  • Ce mă entuziasmează atât de tare, încât am fluturi în stomac?
  • Noaptea, când ai casei au adormit, la ce mă gândesc cu bucurie?
  • Ce îmi place tare, tare mult să fac și nu m-aș opri pentru o zi sau o săptămână?
  • La ce cred oamenii din jurul meu că mă pricep? La ce îmi cer constant ajutorul?
  • La ce mă pricepeam de minune înainte să devin mamă/să mă mut în străinătate/să mă lovesc de o încercare etc?

Răspunde sincer la aceste întrebări și ușor-ușor, visul ți se va arăta, îți promit.

Și când asta se va întâmpla, abia aștept să începi călătoria spre îndeplinirea lui!

Va fi magic!